Coaching Perspectives

Mihai Stanescu

Anunt: am mutat blogul!

leave a comment »

Dragi cititori, vizitatori si „stumbleri”,

Avand in vedere ca am reusit sa achizitionez un domeniu .ro, am decis ca acest blog sa fie mutat la noua adresa. De astazi ma puteti citi in continuare pe:

www.mihaistanescu.ro

Va multumesc!

Written by mihaistanescu

2 februarie 2010 at 4:05 pm

Lectia de leadership de sambata: „winning is coming when you grow!”.

with 5 comments

Dupa cum multi dintre voi stiti de pe Twitter sau Facebook, ieri am fost la o intalnire organizata de Federatia Romana de Rugby. Desi nu sunt un „blogger de succes”, am profitat de invitatia lui Cristi China si am ajuns sa ascult prezentarea planurilor de dezvoltare ale acestei organizatii, concretizate deja intr-o serie de initiative demne de laudat.

Dincolo de faptul ca am fost realmente impresionat de caldura si deschiderea conducerii F.R.R. si de discutiile generate pe tema propusa (multumesc atat lui Alin Petrache, Presedintele Federatiei, cat si lui Florin Matei, secretarul general F.R.R.) am decis sa scriu acest post pentru ca ieri am fost pus in fata unei adevarate lectii de leadership. Autorii au fost mr. Steve McDowell si mr. Richard Dixon (foto); primul este campion mondial cu All Blacks iar al doilea este ex-international si antrenor de rugby recunoscut la nivel mondial.

[by Anca Bundaru]

Eh, asa am auzit cateva cuvinte care imi vor ramane mult timp in minte. Va dau doar doua exemple, lasandu-va sa faceti voi legatura intre ele si subiectul „leadership”:

    „Suntem facuti din acelasi „material”, aceeasi carne si sange, insa la fiecare difera mentalitatea. Daca iti propui sa ajungi in varf, e nevoie sa faci toate lucrurile care i-au adus pe predecesorii tai in varf …si inca ceva in plus.” (Steve McDowell)

    „Rugby-ul este un mod excelent de a te descoperi pe tine si de a descoperi cum interactionezi cu altii, in grup, comunitate si chiar in lume. Si vei castiga numai atunci cand vei creste, dincolo de limitele tale, ca individ!” (Richard Dixon)

Va marturisesc ca de ieri mi-am declarat sprijinul pentru acesti sportivi. Ii voi sustine si voi fi mandru ca fac asta. Stiti de ce? Pentru ca rugby-ul este un sport suficient de complex cat sa iti arate cum te poti adapta la conditiile dure ale unei echipe performante, fara sa iti pierzi din valorile care te fac Om. Pentru ca in rugby nu conteaza individul, ci echipa. Si pentru ca un rugbist mi-a confirmat ceea ce stiam deja, in alte cadre de viata: „winning is coming then you grow„!

Written by mihaistanescu

31 ianuarie 2010 at 10:24 am

10 raspunsuri la o intrebare: cu ce il ajuta un coach pe un antreprenor?

with 5 comments

In ultima vreme, primesc des intrebarea urmatoare: “la ce ne ajuta ceea ce faci tu, pe partea de business?”. Clar, life coaching-ul a cunoscut o explozie in ultimii 2-3 ani in Romania. Dar cum e cu business coaching-ul? Si mai ales, cu ce ii pot ajuta pe antreprenorii romani, aceia care poate nu au cultura de multinationala, in care coaching-ul este deja privit ca un instrument firesc al dezvoltarii competentelor.

Asa ca m-am decis sa va prezint pe scurt principalele 10 beneficii ale coaching-ului pentru antreprenori. Ele sunt valabile in orice stadiu al dezvoltarii afacerii sau afacerilor, de la inceputul lor (startups) pana in perioada de maturitate completa. Asadar, ce poate face un coach pentru tine, un antreprenor roman? Desi formulate la modul general, raspunsurile sunt rodul a celor de 10 ani de experienta pe care ii am livrand coaching catre antreprenorii romani.

1. Te poate ajuta sa iti creezi o viziune a destinatiei afacerii tale, in 3, 5 sau chiar 10 ani. Mai mult decat atat,  avand in vedere ca rolul coach-ului este sa se pozitioneze in viitorul clientului, vom formula aceasta viziune folosind prezentul. De ce? Pentru a genera in tine energia necesara propagarii constante si accelerate catre visul tau de implinire personala si succes in afaceri.

2. Vei ajunge in sfarsit sa iti formulezi un plan de afaceri coerent si functionabil, insotit de o strategie eficienta de comunicare, marketing si vanzari. Multi dintre antreprenorii pe care i-am intalnit nu isi scriu un plan de afaceri din simplul motiv ca pare un efort fara nici un beneficiu. Neavand un plan, nici nu au ce sa urmareasca, sa imbunatateasca si nici la ce sa se raporteze. Prin coaching, iti vei planifica exact dezvoltarea afacerii si iti vei gasi pozitionarea ta unica, potrivita pe piata.

3. Pare incredibil, dar vei invata sa pui in miscare un proces de marketing si vanzari care va aduce rezultate aproape fara efort.  Imagineaza-ti ca iti poti crea nisa ta si numai a ta, in care clientii te pot privi ca fiind expertul aflat intotdeauna la dispozitia lor, cu solutii mai bune decat s-ar putea ei gandi vreodata! Doar stabilindu-ti o nisa, iti poti creste afacerea natural si cu mai putin efort.

4. Vei invata de la tine insuti cum sa iti setezi obiective care chiar sunt potrivite pentru ritmul tau. Ce vrei cu adevarat sa se intample cu afacerea ta? Te voi ajuta sa iti gasesti cel mai sincer si frumos raspuns, iesind complet din ingraditurile lui “trebuie sa fac aia, sa obtin ailalta, etc.” Cand ceea ce faci se bazeaza pe ceea ce crezi intr-adevar ca fiind bine, coaching-ul spune ca esti aliniat. Cu valorile si principiile tale, cu lumea si cu actiunile din prezent. Cunosti o sursa de energie personala mai puternica?

5. Odata stabilite si clare, iti vei atinge obiectivele de business mult mai rapid. De ce? Pentru ca ai pe cineva care te tine responsabil de deciziile pe care le iei, saptamana de saptamana, luna de luna, an de an. In acest fel vei face o economie notabila in privinta celei mai importante resurse: timpul. Impreuna cu coach-ul tau vei invata sa fii mai eficace, mai eficient si mai productiv.

6. Vei face mai putine greseli. Le spun de la inceput celor cu care lucrez: nu mai e nevoie sa functionezi pe strategia straveche “incercare-eroare”. Imagineaza-ti cum este sa ai un spatiu de testare a oricarei decizii, idei si strategii noi. Coach-ul tau este un partener bine calibrat in privinta realitatii, fara ca aceasta sa insemne ca vei imparti profitul cu el. El este un fel de “al treilea ochi”, avand experienta necesara acestui rol din contractele de coaching anterioare.

7. Te vei dezvolta mai bine si mai rapid decat credeai ca este vreodata posibil. Coach-ul tau te poate ajuta sa vezi lucruri de care e posibil sa nu fii constient, atat la cum iti conduci afacerea, cat si chiar la tine ca persoana. “Punctele oarbe” (blindspots) sunt de obicei surse de creativitate si de evolutie. Un alt lucru pe care il spun clientilor mei este sa nu fie surprinsi daca pe parcurs vor renunta la lucrurile sau chiar la oamenii fata de care evolueaza rapid. Vei avea noi limite si iti vei desena un drum plin de realizari.

8. Implicit, te vei confrunta cu mai putine greutati si probleme de zi cu zi. Cand stii intr-adevar ce iti doresti de la business-ul tau si de la oamenii din viata ta, cand esti constient de limitele tale, lucrurile tind sa se aseze intr-o ordine fireasca. Asa iti vei creste rapid si standardul de viata. Pentru ca viata ta este mult mai mult decat o continua rezolvare de probleme presante.

9. Vei produce mai multi bani, fiind concentrat pe un dublu standard: un numar de euro profit si performanta ta in a-l atinge. Coach-ul te va ajuta sa iti creezi o grila a succesului, indiferent de tipul de business, de ce clienti ai si de cum evolueaza piata in care functionezi. Iar grila va contine si indicatori de performanta, pe care tu ii certifici ca fiind eficienti. Vei face mai putin efort, pentru ca vei avea harti mai bune.

10. Am lasat la urma cel mai important beneficiu: autenticitatea. Ingredientul principal al fericirii este sa fii ceea ce esti, intr-adevar. Cu un coach, vei avea pe cineva intotdeauna atent in aceasta directie, invitandu-te constant sa nu mai eviti, sa nu amani, sa spui ceea ce simti si crezi. Asta iti va creste stima de sine si creativitatea. Vei invata sa ai realmente grija de afacerea ta, de oamenii tai, sa ii conduci pe un drum greu si frumos. Unul dintre modurile mele favorite de a incepe un contract de coaching antreprenorial este sa cream impreuna un system autonom, care se poate intretina singur si aduce profit. Vei fi privit ca cel care repozitioneaza viitorul companiei, realizandu-l in prezent.

[articol publicat si pe arena biz]

Written by mihaistanescu

27 ianuarie 2010 at 10:03 pm

Harta Productivitatii

with 4 comments

Am citit zilele trecute un articol despre productivitate, scris de Dragos Roua. Articolul cu pricina m-a impresionat in asemenea masura, incat am decis sa traduc o (mare) parte din el si sa-l postez aici. Am pastrat denumirile originale ale cadranelor si tipurilor generate in acestea, pentru a va usura orientarea in harta. Va doresc lectura placuta, fiind sigur ca il veti gasi extrem de interesant:

„Haideti sa o luam pe pasi. Vom analiza cele doua axe ale hartii productivitatii (harta creata de Dragos), pentru ca apoi sa trecem prin toate cele 4 cadrane ale ei. Puteti fi in oricare dintre cele 4, intr-un moment sau altul al vietii voastre.

Axele productivitatii

Productivitatea unui om se orienteaza dupa doua axe principale:

▪                axa obiectivelor

▪                axa disciplinei

La modul general, putem considera ca obiectivele sunt motivatorii, stimulentele, in timp ce disciplina este procesul care faciliteaza atingerea obiectivelor.

Obiectivele sunt acele idei care ne fac sa avansam, ne dau emotii pozitive, ne entuziasmeaza. Termenul “obiective” este folosit ca un termen tehnic, putand fi usor inlocuit cu “vise” sau “pasiuni”.

Disciplina reprezinta constientizarea practica a obiectivelor si mai ales a actiunilor pe care le faceti ca sa le atingeti. Termenul nu are legatura cu “disciplina soldateasca”, ci mai degraba exprima o atitudine proactiva in directia unui scop specific, in opozitie cu lipsa de consistenta in atingerea acestuia.

Axa Obiectivelor

Am reprezentat aceasta axa pe verticala pentru ca mi se pare a fi similara unui pattern care evolueaza. Obiectivele sunt jaloane verticale. De fiecare data cand atingem un obiectiv e ca si cum cucerim un varf de munte si avem acces la un nivel nou, superior. Obiectivele atinse tind sa se acumuleze sub noi si sa ne intalte, in ochii proprii si in ai celorlalti.

Care este diferenta intre obiectivele inalte si cele joase?

Obiectivele pozitionate sus sunt cele pe termen mediu si lung: cariera, un stil de viata anume, etc. Ele se dezvolta in secvente temporale largi, de tipul lunilor si chiar al anilor. Cu cat coboram pe axa, cu atat timpul petrecut in atingerea obiectivelor devine mai scurt. Obiectivele din partea de jos a axei sunt lucruri cotidiene pe care le facem aproape automat, lucruri care necesita putina implicare: mersul la job, facut ordine prin casa, etc.

Obiectivele inalte necesita si ofera in acelasi timp awareness, putere si implinire. Ele au nevoie de un grad mai ridicat de awareness, pentru a putea intelege pe deplin ce va insemna acel obiectiv pentru noi, pentru viata noastra. Obiectivele de acest gen mai au nevoie si de putere pentru a ne ajuta sa le atingem si de sentimental implinirii pentru a le energiza sufficient cat sa ramana atractive. Odata atinse, aceste obiective ofera la randul lor awareness, putere si un sentiment de implinire.

Obiectivele joase sunt insotite de obicei de lipsa unei viziuni clare, de lipsa increderii in fortele proprii si creaza o obisnuinta a lipsei de initiativa. Viata traita cu obiective joase (sau chiar fara obiective!) este una a absentei viziunii, lipsita de putere personala si petrecuta in umbra altcuiva. Cu cat axa obiectivelor este mai scazuta, cu atat veti avea mai putina putere si viziune.

Axa Disciplinei

Am reprezentat aceasta axa pe  orizontala pentru ca disciplina este mai degraba o abilitate pe care o dobandim, nu o calitate personala. E ceva care creste alaturi de tine, nu este parte din tine. O poti spori, o poti foIosi ma bine, dar nu te va schimba in mod dramatic, ca persoana. Obiectivele tale insa o vor face.

Oamenii disciplinati tind sa se pozitioneze mai bine in raport cu timpul pe care il au la dispozitie decat toti ceilalti. Mai mult decat atat, ei sunt foarte orientati catre ceea ce este de facut acum, avand abilitatea sa sparga o sarcina in bucati mai mici si sa le rezolve pana cand sarcina este terminata. Disciplina este, deasemeni, si un alt mod de a arata determinarea si stabilitatea unui caracter.

Lipsa disciplinei este sursa instabilitatii si a nehotararii. Fara o disciplina adecvata lucrurile vor incepe sa alunece necontrolat inspre neindeplinirea lor. Iar prin aceasta alunecare inteleg expresia “e de pe alta planeta”. Oamenii indisciplinati sunt deseori perceputi ca visatori, plutind fara directie in universuri paralele.

Daca in dreapta axei realitatea este mai usor de gestionat, in partea ei stanga lucrurile tind sa evadeze din controlul constient, devenind ne-gestionabile.

Cele 4 cadrane ale Hartii Productivitatii

A sosit momentul sa exploram fiecare dintre cele 4 cadrane si sa vedem cum combinatia dintre obiective si disciplina poate face o diferenta notabila. Mai mult decat atat, ne intereseaza sa vedem care este locul productivitatii reale, conform acestei diagrame.

1. High Goals + Sloppy = Procrastinators

Cunoasteti tipul: de maine voi incepe sa slabesc si de poimaine voi fi milionar. Bineinteles, a treia zi va avea intentii si mai si! Acesta e tipul de om care isi stabileste in mod constant obiective ambitioase, dar caruia ii lipseste disciplina sa le realizeze. Acesta este teritoriul de provenienta al tuturor celor care s-au obisnuit sa amane.

Cheia succesului nu este sa iti stabilesti obiective foarte ambitioase. Desigur, ele iti vor da mai multa energie si awareness, insa daca nu transformi acea energie intr-o atitudine centrata pe resursa-timp si pe executia de sarcini, nu vei ajunge niciodata sa treci in aria a doua. Lipsa disciplinei este ceea ce-I tine prizonieri in prima arie pe cei mai multi dintre noi.

In prima arie tinzi sa visezi obiectivele, nu sa le implinesti. Iar visarea aceasta poate avea ca efect si extragerea ta din realitatea de zi cu zi si pozitionarea constiintei tale intr-un stadiu intermediar, semi-treaz. Iar aceasta stare de semi-trezie devine extrem de frustranta. Sa ramai in prima arie poate avea ca efect serioase debalansari psihologice.

2. High Goals + Discipline = Producers

Ai deja obiective inalte si disciplina: faci lucrurile sa se intample. Asta e ce inteleg eu prin “producers”: situatiile in care atitudinea ta (disciplina) lucreaza la ridicarea “altitudinii” tale (obiectivele inalte). Acest al doilea cadran este pentru mine piatra de temelie a oricarei definitii a productivitatii. Ceea ce duce la productivitate nu sunt nici obictivele inalte in sine, nici o atitudine disciplinata singulara. Echilibrarea celor doua este combinatia perfecta.

Ori de cate ori ai acel sentiment al curgerii firesti a lucrurilor, in timp ce realizezi ceva, se prea poate sa fii in cadranul 2. Abordarea eficienta a timpului insotita de obiectivele tale inalte determina aparitia unui cuplu puternic de forte, care te ajuta sa-ti ridici nivelul calitativ.

Lucrul cel mai interesant in aceasta arie este sustenabilitatea ei. In prima arie dezvolti o tendinta naturala de a-ti crea visele, de a le realiza. De aici, e fireasca atractia catre cadranul 2. Din pacate, gravitatia comportamentelor inca nedisciplinate te trage in jos, catre cadranul 4. Tot ceea ce poti folosi este tensiunea constanta intre cele doua arii invecinate.

In cadranul 2 nu exista nici o tensiune intrinseca, esti echilibrat si ai capacitatea sa iti creezi propria realitate. Bineinteles, poti sa gresesti: sa muncesti prea mult, sa iti propui obiective mai inalte decat capacitatea ta actuala de a le atinge, etc. Suprasolicitarea este periculoasa indiferent de circumstante. Rezumand insa, locul in care e cel mai bines a fii este cadranul 2.

3. Low Goals + Discipline = Obsessed

Aceasta este aria persoanelor care citesc constant materiale de dezvoltare personala, isi rafineaza abilitatile folosind ce metode le mai cad in maini, participand la majoritatea seminariilor si citind bloguri pe tema productivitatii. Insa nu fac nimic mai mult. Nimic. Nu-si incep afacerea de mult anuntata, nu isi ating acel obiectiv maret. De ce? Pentru ca ei nu au nici un obiectiv maret.

Ceea ce te tine de obicei in cadranul 3 este faptul ca ai o disciplina educata, insa nu ai creat pana acum obiective inalte. Ai mijloacele, dar iti este frica de o viziune intr-adevar puternica. Ti-e frica sa visezi. Si disciplina ta se manifesta ca un refugiu al lipsei tale de curaj.

Daca stai suficient de mult timp in cadranul 3, vei devein un obsedat al productivitatii. In loc sa cuceresti lumea, vei lucra in continuare la disciplina proprie si iti vei faramita la nesfarsit listele. Te vei trezi in zori, vei face exercitiile de dimineata si restul lucrurilor, insa nu vei avea niciodata un obiectiv puternic.

La fel ca in cadranul 1, in cea de-a treia exista o tensiune intre a avea vise mai mari si a porni la drum mai incetisor si mai disciplinat. Intelegi ca trebuie sa ai un vis mare sis a treci linia catre aria imediat superioara, dar aria din stanga te invita sa te relaxezi dupa atata disciplina.

4. Low Goals + Sloppy = Followers

E mult mai usor sa mergi unde te duce curentul sau sa calci pe urmele altuia avand obiective joase si foarte putina disciplina. O atitudine de “follower” te face sa iti doresti sa visezi toata ziua, fara sa faci altceva nimic. Pur si simplu astepti impulsuri din exterior ca sa te apuci sa muncesti, impulsuri ca foamea sau lipsa banilor. A fi “follower” inseamna in acest context ca nu poti sa faci nimic de unul singur, folosindu-ti propria constiinta si cu tenacitate.

O avertizare, aici: aceasta arie este si cea a jocului. Cand te joci, nu ai obiective inalte si disciplina este la minim. Din aceasta perspectiva, cadranul 4 este una dintre cele mai interesante si poate fi foarte usor incurcata cu ceva care nu are nici o legatura cu ea.

Cadranul 4 este aria copilaroasa. Inca nu am intalnit un copil cu obiective mai inalte decat cele din secunda urmatoare, nici nu am auzit ca ar exista un copil realmente disciplinat. In schimb, toti percepem copilaria ca pe un taram al fericirii. Asa ca alunecarile in acest cadran au efectul unei calatorii in timp. Pur si simplu ne place sa fim copii, din cand in cand.

Insa copii sunt “follower”-I prin natura lor. Ei isi urmeaza parintii, dintr-un motiv clar: nu au nici experienta, nici mijloacele sa isi poarte singuri de grija. Copiii se bazeaza pe parinti pentru hrana, ingrijire si pentru a invata tot ce au nevoie ca sa realizeze ceva in viata. Totusi, tu ai trecut de perioada asta. Ai experienta si calitatile  necesare ca sa-ti implinesti viata. Ascunzandu-te in paradigma copilaroasa in timp ce stationezi in cadranul 4 e doar o scuza pentru lenea proprie.

Conduci sau esti condus

Un alt lucru foarte interesant in legatura cu aceasta harta este modul in care genereaza tipologii pe fiecare parte a axelor.

Pe axa orizontala, a obiectivelor, putem vedea cum se pozitioneaza oricine in privinta capacitatilor de conducere. Visele sunt inima procesului de conducere. Nici un conducator nu s-a nascut sau a fost creat fara un vis extraordinar. Cu cat visele si obiectivele iti sunt mai inalte, cu atat te vei pozitiona mai sus ca si conducator.

Dar daca visele iti sunt mici, te vei lasa acaparat unui process de manipulare care actioneaza indiferent de nivelul de disciplina pe care il ai. Cu cat obiectivele sunt mai joase, cu atat e mai mare probabilitatea sa fii atras si participant la ceva mai mare decat tine.

Exista si un fel de determinare calitativa a modului in care conduci, depinzand de scala disciplinei. Pe partea stanga a acesteia, stilul tau de conducere va fi inselator si superficial. Nu faci altceva decat sa urmezi vise fara substanta si nu ai capacitatea de a le realiza.

Pe partea dreapta a scalei disciplinei, stilul tau de a conduce va fi incurajator si va genera implinire. Nu numai ca creezi vise marete si obiective curajoase, dar ai si disciplina necesara sa le realizezi.

Creezi sau observi

Pe axa verticala putem vedea cum se pozitioneaza cineva in privinta abilitatii de a face lucruri. Daca aceasta abilitate e scazuta, esti mai inclinat sa fii un observator al realitatii tale. Nu prea poti sa influentezi ce se intampla, chiar daca visele tale sunt marete.

Dar daca capacitatile tale de a face lucruri sunt imbunatatite de disciplina, devii un creator, faci lucrurile sa se intample. Nu esti numai observator al acestora, iti si lasi amprenta asupra lor.

In privinta calitatilor de conducator, se poate observa o diferentiere intre cele doua atidutini. Daca esti observator de nivel scazut pe axa obiectivelor, esti cam pe dinafara. Nu numai ca ai vise prea mari, dar esti si manipulat si doar observi visele celorlalti. Daca esti un observatory pozitionat sus pe scala obiectivelor, cel putin te poti expune la cele mai interesate vise pe care le vezi la ceilalti.

Daca esti un creator pozitionat in partea de jos a axei obiectivelor, creezi in mod constant lucruri insignifiante. Ai abilitatea, poti crea, dar lipsa ta de curaj te face sa iti consumi energia in activitati minore, cel mai probabil la munca, nefiind nici un conducator prea bine definit. In partea superioara a axei obiectivelor, creativitatea ta completeaza capacitatile de conducator. Acolo esti un star si, bineinteles, stii asta.

Tensiuni

Cele 4 cadrane poseda si un anume fel de tensiuni interne, cu exceptia cadranului 2. Am mentionat deja ca al doilea cadran este cel mai sustenabil dintre toate, insa hadeti sa vedem cum functioneaza tensiunile in celelalte.

In cadranul 1 esti tinut in loc de lipsa de curaj si de vise, insa iti doresti sa treci in cel de-al doilea, sa devii “producer”. Aceasta tensiune este una de implozie, pana la urma reusind sa treci intr-unul dintre cadranele care sunt atractive.

In cadranul 3 disciplina te face sa realizezi lucruri, insa lipsa viziunii te va atrage catre cadranul 4. Vei dori sa uric, sa devii mai curajos, dar presiunea lucrurilor facute te va atrage din nou inspre lenea cadranului 4. Aceasta tensiune este tot una de implozie, la un moment dat neavand alta optiune decat sa devii ori un “producer”, ori un “follower”.

In sfarsit, cadranul 4 poseda o tensiune exploziva, aceasta incercand tot ce-i posibil sa te duca cat mai departe de oricare alt cadran. Tensiunea din acest cadran te va duce in deriva. Daca  visele tale sunt prea mici si nici nu-ti pasa de disciplina proprie, asteapta-te sa uiti cine esti de fapt. Iti vei pierde identitatea, respectul de sine si increderea in fortele proprii.

***

In care cadran iti petreci cel mai mult timp? Visele tale sunt marete sau obisnuite? Esti un conducator creativ sau un observator manipulat? Care sunt tensunile la care te supui natural? Am fi incantati sa vedem asta in comentariile tale.”

Written by mihaistanescu

26 ianuarie 2010 at 1:59 pm

Competența managerială: 5 pași simpli pentru a trece la nivelul următor.

with 2 comments

O autoevaluare profundă și onestă.

Înainte de a vă gândi chiar și să încercați să treceți la nivelul superior de responsabilitate în compania în care lucrați, aveți nevoie să petreceți ceva timp de calitate cu Dvs. înșivă, clarificând măcar pe ce poziție vă aflați în termenii experienței, a calităților profesionale vizibile, a competențelor care vă sunt recunoscute și a nevoii de a evolua profesional.

Indiferent de mediul de proveniență – corporatist, antreprenorial, administrație publică, etc. – am observat că o mare parte a managerilor încearcă să “se vândă” mai scump decât este cazul, la trecerea de pe o poziție pe alta sau de la o companie la alta. Și fac asta ocolind complet această evaluare cu și despre sine. Implicit, senzația de inautenticitate crește, aducând rezultatele de rigoare.

Cereți (2-3) feedback-uri.

Vă mai amintiți de SWOT? Oricine vă valorizează suficient ca și coleg, partener de afaceri sau măcar membru în aceeași rețea profesională vă poate acorda 5-10 minute pentru un SWOT. Beneficiul Dvs. va fi major, având și câteva percepții din exterior care să vă ofere o imagine mai completă asupra a ceea ce mai aveți de dezvoltat la propria persoană.

Sunt 100% convins că ați întâlnit cel puțin unul dintre cei care spun că nu au nevoie de feedback pentru a se dezvolta profesional. El știe ce are de făcut, a găsit deja modalitatea de-a evolua – eventual rapid – în carieră, știe “pe ce butoane trebuie apăsat”. Pentru cei care se înscriu în această prea largă categorie, vă rog să le trimiteți un mesaj succinct din partea mea: “Party’s over, folks! Romania doesn’t accept bullshit anymore”. Vă mulțumesc anticipat!

Clarificați-vă prioritățile pe termen mediu și lung.

Da, aproape toți vrem salariu mai mare. Singura piedică reală este doar să ne schimbăm nivelul de responsabilitate, altfel putem cere oricât! OK, în afară de banii lunari, ce altceva vă interesează? Cum vreți să se întâmple lucrurile în echipa pe care o coordonați? Unde îi duceți, care e beneficiul tuturor la final? Care-s pașii de urmat, dincolo de problemele cotidiene?

Unul dintre simptomele pe care îl întâlnesc frecvent în structurile manageriale mari este acela de “overkill”: toata echipa de manageri ai unei companii se concentrează să ia o decizie care, în mod obișnuit, ar fi apanajul unui manager de nivel executiv. De ce? Din simplul motiv că în majoritatea companiilor un director este prețuit nu pentru strategii și idei macro, ci pentru capacitatea de a rezolva “problemele existente, presante, urgente”. În continuare mă întreb de ce au nevoie acesti oameni de încă 2-3 nivele de manageri sub dânșii…

Stabiliți-vă (2-3) obiective.

Cred că aș putea scrie o carte despre obiectivele pe care mi le-am stabilit la începutul fiecărui an și pe care le-am lăsat deoparte pe parcurs. Mereu apar altele, lumea este într-o mișcare accelerată și România nu face excepție (well, poate cu autostrăzile, bugetul, sistemul sanitar, educațional, etc. …detalii!). Așa că vă sugerez din proprie experiență să vă concentrați pe acele obiective personale care vor avea cel mai mare impact în dezvoltarea Dvs. ca manageri. Impact vizibil și măsurabil de toți cei cu care interacționați.

E destul de probabil să fi trecut printr-un proces de realiniere tactică pe obiective strategice. Spre exemplu, managerii companiei Dvs. să realizeze că nu-și vor atinge obiectivele anuale propuse. Dacă sunt suficient de orientați către un stil performant de management, veți vedea că vor crea o cale prin care obiectivele să fie totuși atinse, măcar într-o proporție majoră. Cam așa e și cu obiectivele de care pomenesc: să existe câteva, generale și totuși realiste. Calea de atingere a lor poate fi, cel mai ades, surprinzătoare!

Oferiți(-vă) timpul necesar.

Nu știu dacă ați observat, însă în cultura de management din România timpul petrecut cu colegii este foarte puțin pentru dezvoltarea de abilități și foarte mult pentru “probleme”, “urgențe” sau “socializare”. Asta în cazul fericit, în care există timp pentru colegi! O opțiune ar fi aici să preveniți orice problemă legată de personalul cu care lucrați zilnic, prin alocarea a 5-10 minute pe zi dezvoltării lor. Vă garantez că veți învăța multe!

Am întâlnit zeci și zeci de manageri care nu au timp de nimic altceva decât de a “rezolva problemele” (mă scuzați că readuc această expresie pe tapet, însă mi se pare cea mai mare piedică în calea dezvoltării unui manager!). Alte zeci și zeci, la capătul opus, stau pe capul oamenilor din subordine dictându-le minut cu minut ce și mai ales cum să facă. Cu cât aceste comportamente sunt mai prezente în ziua Dvs. de lucru, cu atât tema acestui articol este mai departe de realitatea Dvs.! Nefiind timp nici pentru ei, nu este nici pentru Dvs. Implicit, nici o dezvoltare pe verticală.

Succes!

[articol publicat și pe Standard.ro]

Written by mihaistanescu

23 ianuarie 2010 at 9:24 am

Coaching pe Skype

with 22 comments

In ultima vreme, sunt din ce in ce mai solicitat pentru sedinte individuale de coaching. Avand in vedere faptul ca timpul meu este destul de limitat (la fel ca al oricaruia dintre voi!), am decis sa implementez un canal de comunicare alternativ pentru coaching: Skype (sau telefon, dupa preferinta). In intreaga lume, acest canal este uzual pentru colegii mei de breasla, asa ca nu inventez nimic nou. Mai mult decat atat, de ceva vreme am experimentat acest canal si va pot spune ca toata lumea e multumita.

Avantajele coaching-ului „la distanta” sunt urmatoarele:

  1. Este MULT mai ieftin, atat pentru mine (in privinta costurilor), cat si pentru client.
  2. Ofera libertate aproape deplina de miscare: nu avem nevoie de „meeting rooms”, de rezervari, etc.
  3. Flexibilitate: programul zilnic se extinde in ore la care, de obicei, nu raspund la solicitari.
  4. Acces rapid: e mult mai usor sa raspund imediat unei cereri de coaching „la distanta”.
  5. Focus imbunatatit: exista o concentrare mai mare cand clientul este singur (fizic) cu obiectivele sale, implicit sedintele dau mai multe rezultate.

Acestea fiind avantajele, urmeaza propunerea mea:

Va ofer cate o sedinta gratuita

de coaching de 30 de minute,

pe Skype sau pe telefon,

in fiecare Marti si Joi ale saptamanii,

intre orele 19-21.

(oferta este valabila pentru 90 de zile calendaristice,

incepand cu data de 19.01.2010)

Conditiile de participare sunt simple:

  • Sa aveti deja setate obiective: sa stiti exact ce vreti sa obtineti in timpul pe care il petrecem in coaching. Obiectivele pe care lucrez cu precadere sunt cele care tin fie de dezvoltarea business-ului propriu, fie de performanta profesionala sau ocupationala (raspunzand la intrebarea: cum sa devin mai bun in ceea ce fac?). Atentie! Obiectivele voastre sunt setate ca sa raspunda la intrebare, nu coach-ul!
  • Sa va faceti o programare in prealabil si sa asteptati pana aceasta va este confirmata. Avand in vedere ca la primul anunt pe care l-am difuzat in Social Media s-au adunat 10-12 doritori, primul care se anunta in intervalul stabilit va fi servit. Asta inseamna ca programarile se fac in timp. Si mai ales cu rabdare! Adresa pentru programari este: mihai(.)stanescu(@)coaching(.)ro (scoateti voi parantezele, ok?)
  • Sa fiti pregatiti pentru provocari de tot felul, intr-un climat de deplina incredere. Nici o informatie pe care o schimbam in sedintele de coaching nu va fi discutata, transmisa, amintita sau sugerata catre terti (cel putin din partea mea!). Confidentialitatea este mai mult decat o regula, pentru mine.

Ultima conditie nu e chiar o conditie, e o rugaminte: daca v-a placut, va invit sa scrieti un mic „credential” aici, ca si comentariu la acest post. Daca nu, va invit deasemeni sa-mi sugerati macar o abordare/tehnica/idee noua, tot aici. Sunt deschis la orice sugestii, sa stiti! Iar daca dupa aceasta testare a coaching-ului practicat de mine credeti ca va ajuta, va este de folos si veti obtine rezultatele scontate, putem discuta si de posibilitatea semnarii unui contract de coaching.

====================================

[Pentru clientii mei „offline”: nu voi renunta niciodata la intalnirile noastre fata in fata. Este doar un experiment adresat celor cu care nu am lucrat inca, celor care conditiile temporale, geografice, materiale sau de alta natura nu le permit sa ne vedem!]

Written by mihaistanescu

18 ianuarie 2010 at 8:41 pm

Offtopic (2): Cin’ sa fie, cin’ sa fie?

with one comment

  • Cine alearga pe 100 m aproape la fel de bine ca un atlet dedicat acestei probe?
  • Cine este capabil sa ridice echivalentul unei Dacii dintr-o singura zmucitura?
  • Cine este acela care nu se plange niciodata de dureri cand este calcat pe: dosul palmei, gamba, vintre, lobul urechii, nas, degetele de la picioare, etc.?
  • Cine, in numele lui Dzeu, vrea sa alerge 20 de kilometri prin ninsoare/ger?
  • Cine are maiestria sa suteze 50 de metri impotriva vantului, stiind ca in astia 50 de metri straturile de aer se pot schimba de 10 ori si, implicit si traiectoria balonului?
  • Cine NU cheama medicii pe teren daca mai poate respira, vorbi si face semne, dupa contactul fizic dur din intrebarea de mai sus?
  • Cine impinge un camion de tonaj mediu cu umerii, in fiecare zi?
  • Cine isi poate asuma o faza ofensiva fiind intotdeauna „varf de lance” si acceptand ca, co-echipierii il vor ajuta NUMAI SI NUMAI din spate?
  • Cine ne da impresia ca poate functiona la fel de bine si fara un membru, superior sau anterior?
  • Cine este aplaudat (la propriu) dupa ce transforma o ocazie, fara ca acest lucru sa insemne ca a fost meritul lui personal?
  • Cine este un pachet calm de cateva zeci de kilograme de muschi (ma refer la kilogramele numarate peste media de 100!), la auzul unui fluier scurt si cuprinzator?
  • Cine castiga intotdeauna Turneul Celor 6 Natiuni?

Daca pana la ultima intrebare va raspundeati probabil cu „Fat Frumos + Balaurul + Minotaurul + un campion poli-sportiv”, la ultima am impins lucrurile pana in concret. Da, este vorba despre cel care practica RUBGY-ul.

Cel mai frumos sport barbatesc din lume.

©staronetickets.com

Urmaresc turneele internationale de rugby de cand ma stiu. De „mic”, sunt fascinat de 3 aspecte ale acestui sport:

1. clasicul „e un sport de golani practicat de gentleman-i„: in rugby am vazut un infinit respect referitor la regulile jocului. Nu-mi amintesc nici o faza de contestare violenta din partea jucatorilor, cu atat mai putin a antrenorilor. Never, ever!

2. capacitatea de sacrificiu / ideea de „salvator„: in mii si mii de faze de joc care pareau sa se termine fara nici o speranta pentru echipa in posesia careia era balonul oval am vazut aceeasi rasturnare de situatie. Din spate, aparea cate un sportiv care parea posedat de Furiile olimpiene. Si care se sacrifica realmente pe sine, castigand si balonul si faza de joc (acei cativa metri de foc) si uneori meciul!

3. linia succesului: nu e poarta, nu e tinta, nu e gaura. E o LINIE. Pe toata latimea terenului. In cele mai multe sporturi, demarcatiile au rol restrictiv. Ei bine, in rugby exista o linie care te indeamna, te atrage, o linie care iti certifica – odata cu trecerea ei – ca esti invingator!

Pe de alta parte, am practicat acest sport din adolescenta. Pe teren (rar), pe plaja (des) si-n sala (da, exista si varianta „indoor”, cu reguli usor modificate!). Pot spune ca rugby-ul doare, fizic vorbind. Dar intotdeauna dupa, niciodata in timpul. De ce? Poate pentru ca nivelul de angajament cerut depaseste orice posibilitate de a te mai vaicari, ba chiar sunt sigur ca elibereaza ceva endorfine care te fac sa treci relativ repede peste orice impediment venit de la receptorii de durere.

Din perspectiva practicantului ocazional, am alte 3 beneficii (mari si late, ca mai toate lucrurile in acest sport!) in care ma scald cu cea mai mare placere:

1. testarea rezistentei: Toata lumea poate vorbi despre sport. Multa lume si practica diverse sporturi, constienti fiind de beneficiile acestora. Putini sunt cei care mai au un discurs – critic sau nu, mai mult sau mai putin laborios! – dupa un meci de rugby. Motivul este simplu: dupa o prima repriza simti ca nu mai poti, ca nu mai ai resurse fizice si psihice de pus la bataie. Intri totusi si continui. Gasesti in ceilalti, in exemplul lor, ceea ce tie iti lipsea… dar asta e deja al doilea beneficiu.

2. colegialitate / echipa: Nu-ti rupi oasele pentru oricine, corect? Eh, in rubgy ai coechipieri care fac asta pentru tine oricand. Nu-s prieteni, nu-s frati, nu-s protectorii tai pe acest pamant. Sunt coechipierii care dau totul si asteapta ca si tu sa faci la fel!

3. XL si XXL (egoist, recunosc!): Sunt un om „mare”. Si-mi place sa stau intre oameni „mari”, cel putin cand fac sport. Nu mai stiu cine zicea ca lumea se imparte in doua: lumea de dinainte sa ai 100kg si cea de dupa!:) Aici nu ma refer la cei care au probleme corporale, nici la mega-sedentarii de zi cu zi. Ma refer la corpuri atletice, care se pot misca rapid fara sa-si piarda suflul. Oamenii care poseda un asemenea „kit corporal” sunt mai veseli, mai de incredere, mai tonici!

Inchei aici si ma pun sa astept Turneul Celor 6 Natiuni de anul acesta. Il voi urmari cu placere maxima, ca de obicei! Ah, inca ceva:

Ediţia din 2006 a turneului, a fost, cu o medie de 56.084 spectatori pe meci, competiţia sportivă dintre naţiuni ce a atras cel mai mare număr de spectatori. Turneul celor şase naţiuni devansează astfel Campionatul Mondial de Fotbal a cărui ediţie din 2006 a fost urmărită de 52.401 spectatori/meci şi Turneul celor trei naţiuni cu o medie de 45.211 spectatori în 2006.

Recordul de spectatori este de 104.000 şi a fost stabilit la 1 martie 1975 la Murrayfield (Scoţia) pentru un meci Scoţia-Ţara Galilor[16].” (Wikipedia)

Written by mihaistanescu

17 ianuarie 2010 at 12:32 pm

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.