Coaching Perspectives

Mihai Stanescu

i’m not a player, nor a spectator!

with 4 comments

In mediile antreprenoriale in care ma invart, ma intalnesc de multe ori cu oameni care sunt implicati pana deasupra capului in proiectul sau proiectele proprii. Pasionati, gata de aproape orice sacrificiu pentru a invinge, apti si dornici de performanta. Playeri. La care „lumea”, „ceilalti” se uita cu admiratie si nadejde. Spectatorii.


©lastfrontier.org

M-am intalnit recent cu unul dintre ei. Discutie activa, pornita de la o idee „geniala” de colaborare (nu-s ironic, doar incerc sa limitez uzajul acestui cuvant). Hartie, pix –> scheme de dezvoltare a unei afaceri pornita din aproape-nimic, cu predictii de rezultate mi-nu-na-te. Zambete satisfacute, garantii emotionate ale sigurantei succesului – servite printre cafele si ape plate. De felul meu, sunt un tip cre se entuziasmeaza mai greu, in special in cazurile in care detectez o absenta de structura, bine compensata de sute de actiuni „relativ ok” pe centimetrul patrat. Bine-inteles, aceasta atitudine rezervata a fost detectata de partenerul meu de discutie in minutul 35, cand am centrat surprinzator in careul planurilor lui de a cuceri piata din Romania …si l-am prins in offside! Afacerea cea minunata avea un mare defect: nimeni nu vindea nimic, serviciul oferit se presupunea ca e atat de bun incat va fi cumparat instantaneu de cel putin primele 40 de companii de succes din tara noastra draga.

Punctul central al acestui post nu e nici ideea in sine, nici planificarea relativ defectuoasa. Ci reactia fost-viitorului meu partener: „C’mooon! You have to feel it and take the risk! Are you a player or what??

Fac si eu precum ardelenii: daca ii ziceam ca sunt (cum isi dorea el), trebuia sa ii si arat. Daca ii ziceam ca nu-s (cum simteam eu in cazul asta), deveneam un partener imposibil, no-fun, pasiv si sortit unei scalde infinite in necunoscut. Grea dilema…

Azi dimineata am gasit raspunsul! Nu e „genial”, dar il simt foarte adevarat pentru mine. Si e general valabil, ne-contand daca ceilalti au nevoie de mine ca player sau spectator:

©OregonLive.com

„I’m not a player, nor a bystander.

I’m a coach!”

Anunțuri

Written by mihaistanescu

18 Noiembrie 2009 la 8:24 am

Publicat în Coaching, despre antreprenori

Tagged with ,

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nici jucator nici spectator , frumos spus !

    Alex Gavriliu

    18 Noiembrie 2009 at 1:18 pm

  2. Ai grija ca si de pe margine sunt riscuri. Daca nu merge bine, tot tu esti de vina ! Daca imi dai voie sa iti dau un sfat, daca nu iti suna ok, mai bine refuzi si sa antrenezi…

    Bogdan Tudor

    18 Noiembrie 2009 at 4:57 pm

  3. @Alex: multam!

    @Bogdan: bun sfat. alegerea e in dublu sens, intotdeauna: si eu si clientul alegem sa lucram impreuna.

    mihaistanescu

    18 Noiembrie 2009 at 5:29 pm

  4. Bun raspuns! Imi place morala!

    Cristina Nedu

    23 Noiembrie 2009 at 1:07 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: